Pasi de urmat in cazul unui deces in familie

Organizare unei inmormantari este cu siguranta unul din cele mai triste evenimente din viata fiecaruia tocmai de aceea majoritatea persoanelor apeleaza la frimele care ofera servicii funerare complete, bazandu-se pe experienta in domeniu a acestora.

Pompe funebre

Firmele de pompe funebre ofera urmatoarele servicii:

  • Cosciug
  • Cosmetizarea decedatului [imbalsamare, spalat, imbracat, tuns si machiaj]
  • Pus in sicriu
  • Urcat + coborat sicriu
  • Masina transport
  • Cruce
  • Coroanele funerare

Pe cont propriu

In cazul in care doriti sa va ocupati personal de organizarea inmormantarii iata pasii pe care trebuie sa ii urmati:

  • constatare deces
  • eliberare certificat deces
  • inchiriere capela
  • onorariu preot, dascal, clopotar, gropar
  • loc de veci
  • taxa de groapa
  • parastas
  • pomeni (lumanari, batiste,prosoape, lenjerii, paturi etc.

Crematoriu

Religia ortodoxa interzice incinerarea umana, insa in cazul in care dorinta decedatului era aceasta, trebuie respectata. La incinerarea propriu zisa pot asista maxim 3 persoane. Cenusa provenita din incinerare se depune in urnele asigurate de crematoriu. Urnele se pastreaza la crematoriul uman timp de 45 de zile, perioada in care familia decedatului va trebui sa hotarasca asupra depunerii lor la: domiciliul familiei, in cavouri, gropi, nise sau in columbarele de urne ale crematoriului.

Pasii religiosi (inainte de inmormantare)

  • In primul rand trebuie sa anuntam preotul parohiei din care decedatul facea parte.
  • Se stabilesc ora inmormantarii si a slujbelor premergatoare.(In general, preotul este chemat dupa-amiaza, pentru a savarsi slujba “Stalpilor” sau cina. Aceasta slujba este o rugaciune scurta [numita bisericeste panihida], pentru sufletul celui raposat, la care se adauga citirea unor parti din cele patru Evanghelii.Pentru aceasta, se pregatesc din vreme cadelnita sau catuia in care se aprinde carbune si se pune tamaie, precum si o coliva [de obicei din fructe, cozonac, biscuiti etc], un pahar cu vin si mancare, pe care preotul le va binecuvanta)
  • De la biserica se solicita: doliu, sfesnic, lumanari, carbune pentru ars tamaia, toiagul [o lumanare mare de ceara curata in forma de colac], o cruce [de obicei din ceara] si o icoana. In timpul cat preotul face slujba “Stalpilor” sau cina, toiagul asezat pe pieptul mortului trebuie sa arda.
    Clopotarul bisericii, la soroacele cunoscute, va trage clopotul “pentru a vesti si celorlalti membri ai parohiei ca unul dintre ei a plecat pe calea vesniciei, indemnandu-i sa se roage pentru acesta”.
  • Trupul mortului trebuie sa fie spalat cu apa curata, apoi este imbracat cu haine noi si asezat cu privirea catre rasarit. Pe piept i se va pune o icana sfintita.

Drumul spre inmormantare

In ziua inmormantarii, se pregateste tamaia si se ofera preotului si dascalului cate o lumanare aprinsa.
Dupa slujba ce se oficiaza la casa decedatului (sau la capela), se organizeaza convoiul mortuar. Acesta ramane acelasi pana la cimitir.
El se aranjaza astfel:
– in frunte merge un credincios cu crucea [care va fi pusa la capataiul mortului];
– langa cruce, cineva va purta fotografia indoliata a celui decedat sau icoana cu patronul numelui;
– urmeaza cei ce poarta coliva si vinul, pomul cu darurile ce sa impart saracilor;
– apoi persoanele cu coroanele
– purtatorii de sfesnice;
– dascalul si preotul;
– dricul cu sicriul;
– rudele mortului si ceilalti participanti.

In momentul opririlor facute pentru a rosti preotul ectenia, unii credinciosi desemnati din vreme aseaza sub carul mortuar, ori inaintea acestuia, bucati de panza alba numite poduri. Acestea reprezinta “vamile vazduhului”, peste care se spune ca sufletul celui decedat va trece. Tot acum se impart daruri de pomana si bani celor saraci, spre pomenirea celui raposat.
Pe drum, pana la biserica si apoi pana la cimitir, se canta “Sfinte Dumnezeule” funebru de catre cor sau credinciosi, sub conducerea dascalului.
Cand convoiul ajunge la anumite raspantii de drumuri ori in locurile legate de viata si activitatea decedatului sau in dreptul unei biserici, preotul zice in dreptul sicriului extenia pentru morti.

Slujba anterioara inmormantarii

Rudele impart persoanelor aflate in biserica lumanari aprinse (uneori insotite de batiste, prosoape precum si un covrig, un mar sau un colacel), persoanele care primesc aceste daruri sunt datori sa spuna „Dumnezeu sa-l ierte” sau „Bogdaproste”, in asemena ocazie nu se foloseste „multumesc”.

La sfarsitul slujbei, membrii familiei si ceilalti credinciosi saruta icoana aflata pe pieptul mortului, iar cei mai apropiati, mana ori fata mortului. Gestul acesta reprezinta semnul iertarii si al impacarii, prin care ne luam ramas bun de la cel care pleaca.
Practica de a lipi pe crucea din mana mortului o moneda trebuie evitata, fiind este considerata un gest pagan.

Coliva, vinul, colacul si capetele se vor aduce in biserica, unde raman pe parcursul slujbiei inmormantarii. In coliva, colac si in capete se aprind lumanari, ele arzand tot timpul slujbei.

Coroanele si pomul raman la usa bisericii.
Barbatii vor intra in locasul sfintei biserici cu capul descoperit.
La capataiul celui decedat se asaza unul sau doua sfesnice, in care cei prezenti aprind lumanari.

La cimitir:

Dupa incheierea slujbei prohodului din biserica, pe marginea gropii, preotul rosteste ultima ectenie si se canta “Vesnica pomenire”.
Inainte de acoperirea sicriului, cei ce n-au putut sa-si ia ultimul ramas bun, pot s-o faca acum, sarutand icoana de pe pieptul celui decedat, si, dupa caz, mana acestuia.
Preotul apoi savarseste tot ritualul de ingropare (varsa untdelemn si vin peste cel decedat, pecetluieste groapa) si binecuvanteaza coliva si darurile care se impart la cimitir.

Icoana de pe pieptul mortului se ia si se duce acasa, ea folosindu-se, de regula si la pomenirea de 40 de zile (panaghia). De asemenea – desi nu este obligatoriu – si toiagul poate fi luat acasa si aprins la zilele de pomenire pentru cel decedat.
Acum se scoate – de catre rude – piedica de la picioarele mortului si se lasa in sicriu. Florile care au fost puse in sicriu este potrivit sa se stranga si, dupa acoperirea mormantului, sa fie asezate deasupra, ele amintind de frumusetea raiului.

Pomul (ramura de copac) impodobit cu fructe, dulciuri, covrigi, etc., care s-a purtat inaintea cortegiului mortuar, se infige la mormant langa cruce, dupa ce a fost golit de bunatatile din el, care se dau de pomana. Tot acum se impart, pentru sufletele raposatului diferite daruri. De preferat ca aceasta milostenie sa se indrepte catre strainii nevoiasi.

A aparut traditia ca, dupa astuparea mormantului, sa se dea “peste groapa”, de pomana, o plapuma (ori o patura), perne, o caldare cu apa, o gaina vie, etc. Toate acestea nu au decat o singura semnificatie: milostenia pentru sufletul celui raposat, care nu trebuie sa treaca neaparat de la cel ce da catre cel ce primeste, peste mormant. Gestul nu implica nici o rezonanta si nu are nici o incarcatura religioasa.

Familia celui decedat cheama la masa, dupa inmormantare, pe cei care au luat parte la ceremonie, rude si cunoscuti. Dupa oficierea slujbei si binecuvantarea ofrandelor de mancare si bautura, cei prezenti vor manca pentru cel decedat.

Cei care se intorc de la inmormantare, intrucat urmeaza sa ia parte la aceasta masa, sunt asteptati de gazda cu apa de spalat pe maini.
Daca in ziua respectiva este zi de post, mancarea trebuie sa fie de post, asemenea si alimentele folosite la alcatuirea colivei. Pentru a nu gresi, este bine sa ne uitam in calendarul bisericesc, intrucat sunt si perioade de dezlegare la anumite mancaruri de dulce.